Cu parul nins, cu ochi mici
Si calzi de duiosie,
Aievea parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea,torcea,fus dupa fus,
Din zori si pana-n seara;
Cu furca-n brau, cu gandul dus,
Era frumoasa de nespus
In portu-i de la tara…

Cata la noi asa de bland,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cand in cand
La amintirea vreunui gand
Din viata ei tacuta.

De cate ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte.